ROMÂNIA - STAT DEMOCRATIC

 

 

 

După revoluţia din 1989, când regimul comunist a fost înlăturat de la putere, România a făcut primii paşi spre democraţie. 
Democraţia -  este o formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor, iar drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sunt respectate. De asemenea, poporul are un rol esenţial în conducerea statului, voinţa lui concretizându-se prin dreptul la vot. Un element important ce reglementeazǎ relaţiile sociale dintr-un stat democratic  este Constituţia.
Constituţia României reprezintă Legea Fundamentală a statului român care stabileşte atât principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, cât şi existenţa, organizarea, funcţionarea şi rolul autorităţilor publice fundamentale. 
Prima Constituţie a Românei a fost adoptată în anul 1866, iar actuala Constituţie a intrat în vigoare în anul 1991 şi a fost modificată la 29 octombrie 2003 în urma unui referendum naţional. Este structurată pe 8 titluri, însumând un număr de 156 de articole. 
Orice cetăţean român, sau orice persoană care doreşte să obţină cetăţenia română are obligaţia de a cunoaşte care sunt drepturile şi îndatoririle sale, trăsăturile statului român, simbolurile naţionale, principalele instituţii şi autorităţi ale statului. 
Prin urmare, luând în considerare importanţa Constituţiei în orice stat de drept, avem obligaţia – în calitate de cetăţeni – de a cunoaşte şi respecta prevederile legii fundamentale.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Principii generale ale Constituţiei României
 
 
ARTICOLUL 1 - Statul român
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.
(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.
(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
 
COMENTARII
 
Trăsăturile statului român
• România este stat naţional – în România există o singură naţiune, naţiunea română. Statul român poate să fie multietnic, multicultural, dar nu şi multinaţional (de exemplu: Marea Britanie este stat multinaţional). 
• România este un stat suveran şi independent – statul decide liber cu privire la toate treburile interne  şi externe. El nu este supus nici unui alt stat. 
• România este stat unitar - în România există un singur centru de putere politică care se manifestă pe întreg teritoriul românesc. Avem o singură Constituţie, un singur Parlament, un  singur Guvern, un singur Preşedinte, etc. Cetăţenii au o singură cetăţenie, cetăţenia română, iar statul este omogen, formează un întreg.
• România este un stat indivizibil –  teritoriul nu poate fi împărţit.
• România este un stat de DREPT – toate autorităţile, instituţiile şi cetăţenii unei ţări trebuie să respecte legile statului.  Aceste legi se aplică tuturor oamenilor, dar şi autorităţilor. 
• România este stat democratic şi social – cetăţenii participă la conducerea treburilor publice iar autorităţile publice (Parlament, Guvern, Preşedinte) se întemeiază prin voinţa poporului. Această voinţă se manifestă prin vot. Ca stat social, România trebuie să asigure protecţia socială a muncii, a nivelului de trai, a populaţiei în general.
 
Forma de guvernământ a României este republica. Prin formă de guvernământ înţelegem modul în care se exercită puterea politică într-un stat. Rolurile autorităţilor publice sunt bine determinate, iar aceste autorităţi au luat fiinţă prin votul populaţiei, deci putem considera că cetăţenii se guvernează singuri.
 
Organizarea statului român
În România, puterea legislativă (Parlamentul), puterea executivă (Guvernul) şi puterea judecătorească (instanţele judecătoreşti) sunt separate, acestea nu sunt supuse ori conduse de către altă putere. Fiecare putere în stat are un rol bine determinat şi atribuţii prestabilite atât de Constituţie cât şi de alte legi. „Principiul separaţiei puterilor în stat” este un principiu foarte important pentru organizarea politică din România – puterile acţionează separat, nu sunt supuse unei alte puteri. Deşi acţionează separat există un control reciproc din partea autorităţilor şi un echilibru de forţe între aceste puteri.
Exemplu: Parlamentul are rolul de a adopta legi. Judecătorii nu adoptă legi ci aplică legile. Guvernul poate emite un tip special de acte normative, dar acestea trebuie să fie aprobate de Parlament. 
 
Supremaţia Constituţiei: Constituţia reprezintă Legea Fundamentală a României şi  este cel mai important act normativ din România; toate celelalte legi trebuie să respecte Constituţia, în caz contrar acestea fiind „neconstituţiopnale”.
 
                                                                                                                       
ARTICOLUL 2 - Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Poporul român este singurul care poate decide în legătură cu soarta sa. Conducerea exercitatǎ de popor se manifestǎ, de exemplu, prin alegerea reprezentanţilor puterii politice din rândul cetăţenilor, prin vot liber. Suveranitatea:  independenţa unui stat faţă de alt stat. Un stat suveran este statul care poate hotărî pentru el.
 
ARTICOLUL 3 - Teritoriul
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Teritoriul României este împărţit în unităţi administrativ-teritoriale, sau administrative.
Teritoriul este delimitat de graniţe. 
Organizarea teritoriului - comune, oraşe şi judeţe. (ex: Comuna Chitila, Oraşul Mangalia, Judeţul Constanţa)
Municipiul – este cel mai important oraş dintr-un judeţ. Ex.: Municipiul Bucureşti.
În România nu pot fi aduşi cu forţa oameni din alte ţări. Inalienabil = nu poate fi vândut, înstrăinat. Teritoriul României nu poate fi vândut. De exemplu, statul român nu poate vinde un judeţ unei alte ţări.
Frontiere = graniţe
A strămuta populaţii străine = a aduce în România, cu forţa, populaţii străine. 
 
ARTICOLUL 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.
(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenii statului român sunt uniţi între ei, prin apartenenţa comună.
Legea fundamentală consfinţeşte egalitatea între toţi cetăţenii săi şi nediscriminarea - toţi cetăţenii sunt egali, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, avere, etc. Solidaritate = apropierea dintre oameni, coeziune, legătură, unitate, frăţie, înfrăţire.
Indivizibilă = nu se poate împărţi (ţara nu poate fi împărţită).
Apartenenţă politică = a face parte dintr-un anumit partid politic.
 
ARTICOLUL 5 - Cetăţenia
(1) Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenia română se dobândeşte prin naştere sau la cerere.
Persoanele care au obţinut cetăţenia română la cerere, prin procedura pe care o urmaţi şi dumneavoastră, pot pierde cetăţenia română, dacă există motive întemeiate. Dacă veţi avea un copil după ce obţineţi cetăţenia română, acesta va fi cetăţean român şi nu va putea pierde cetăţenia română, întrucât cetăţenia obţinută prin naştere nu poate să fie retrasă. Se dobândeşte = se obţine;
Retrasă = luată.
 
 
ARTICOLUL 6 - Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dreptul la identitate înseamnă că persoanele care au altă etnie (ex: unguri, rromi, germani, turci etc) au dreptul să îşi păstreze tradiţiile, religia, cultura, şi au dreptul la educaţie în limba maternă. Identitate = trăsăturile care ne sunt caracteristice, care ne definesc şi ne individualizează; faptul de a fi identic cu sine însuşi.
 
ARTICOLUL 7 - Românii din străinătate
Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Statul român ia măsuri prin care îi ajută pe cetăţenii români aflaţi în străinătate să îşi păstreze limba, cultura, obiceiurile (identitatea). 
Important: Legea cetăţeniei române permite dubla cetăţenie. Întărirea = consolidarea;
Legislaţie =  toate legile, ordonanţe de urgenţa, hotărâri de Guvern, ordine din România. Acestea se mai numesc şi acte normative.
 
ARTICOLUL 8 - Pluralismul şi partidele politice
(1) Pluralismul în societatea românească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În România, înainte de Decembrie 1989, exista un singur partid. Acest lucru nu asigura democraţia în România. Pluralismul, adică existenţa mai multor partide într-o ţară, asigură democraţia, având în vedere şi diferenţele de opinii existente, individualitatea fiecărui partid. Deşi sunt mai multe partide politice, acestea trebuie să respecte suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei. Pluralism (politic) = existenţa mai multor partide politice.
 
ARTICOLUL 9 - Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale
Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Sindicatele sunt acele organizaţii care apără drepturile salariaţilor, ale celor care muncesc. Exemplu:  sindicatele din învăţământ apără drepturile profesorilor; sindicatele funcţionarilor apără  interesele celor care muncesc în cadrul instituţiilor publice- primării, case de sănătate, etc.
Patronatele apără drepturile celor care angajează (societăţi comerciale, companii naţionale etc).
Asociaţiile profesionale sunt reprezentate de asociaţiile şi fundaţiile care au scop nepatrimonial, şi care apără drepturile si interesele persoanelor care au o anumită profesie (de ex, Baroul apără interesele avocaţilor). Sindicatele sunt organizaţii ale oamenilor care muncesc (angajaţilor).
Patronatele sunt organizaţii ale patronilor (angajatorilor).
Nepatrimonial se referă la derularea unor activităţi care nu au ca scop obţinerea de profit.
 
ARTICOLUL 10 - Relaţii internaţionale
România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
România  întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice şi de bună vecinătate cu toate statele şi nu doar cu anumite state. Trebuie respectate atât statele vecine cât şi celelalte state. Relaţii paşnice = relaţii liniştite, de pace, de bună vecinătate.
Intemeiate = formate;
 
ARTICOLUL 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În momentul în care România semnează un tratat internaţional, ea este obligată să respecte acel tratat. Acesta trebuie să fie în concordanţă cu prevederile Constituţiei României, în caz contrar se va aplica în România numai după revizuirea Constituţiei. 
De exemplu: România a semnat în 1991 Convenţia privind refugiaţii, în care se spune că refugiaţii trebuie să beneficieze de educaţie primară gratuită (primele patru clase). Aceasta înseamnă că în România refugiaţii trebuie să beneficieze gratuit de educaţie primară. Dreptul internaţional se referă la tratatele şi convenţiile care se încheie între mai multe state. (exemplu: Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor). 
Dreptul  intern înseamnă legile din România, legislaţia internă.
 
ARTICOLUL 12 - Simboluri naţionale
(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a României este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Simboluri naţionale sunt:
• Drapelul României care este tricolor.
• Ziua naţională a României este 1 Decembrie
• Imnul naţional al României este “Deşteaptă-te Române”
• Stema şi sigiliul statului. Drapel = steag.
Lance = „bǎţul” care susţine drapelul;
Stemă = semn contravenţional al unei ţări, al unui oraş, emblemă.
Sigiliul = Semn imprimat pe un suport (cu tuş sau cu ceară roșie), ştampilă.
 
ARTICOLUL 13 - Limba oficială
În România, limba oficială este limba română.
 
ARTICOLUL 14 – Capitala
Capitala României este municipiul Bucureşti.
 
 
Test recapitulativ
1. Care este cea mai importantă lege din România?
2. Care sunt simbolurile statului român?
3. Care este forma de guvernământ a României?
4. Care sunt trăsăturile statului român?
5. Ce înseamnă ziua de 1 Decembrie?
6. Care sunt trăsăturile statului român?
7. Cum este organizat teritoriul României din punct de vedere administrativ?
8. Care este capitala României?
9. În ce constă dreptul la identitate?
10. Cum se poate dobândi cetăţenia română?
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Drepturile şi libertăţile fundamentale
 
 
ARTICOLUL 15 - Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
 Toţi cetăţenii României, fără discriminare, au aceleaşi drepturi şi obligaţii. 
Aceştia beneficiază de toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie şi de alte legi.
Legea produce efecte pentru viitor, nu şi pentru trecut.
Universalitatea =  caracterul, însuşirea a ceea ce este universal; drepturile din Constituţie sunt universale, în sensul că toţi cetăţenii statului beneficiază de ele;
Drepturi consacrate prin Constituţie = 
drepturile din Constituţie
Legea dispune numai pentru viitor = 
Adică nu se aplică retroactiv, pentru trecut (din urmă).
 
ARTICOLUL 16 - Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.
 
ARTICOLUL 17 - Cetăţenii români în străinătate
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
 
ARTICOLUL 18 - Cetăţenii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenii străini şi apatrizii se bucură în România de drepturile care le sunt date prin legi şi prin Constituţie precum şi de drepturile omului, în general. Apatrizi =  persoane fără cetăţenie.
 
ARTICOLUL 19 - Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de către justiţie.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Un cetăţean român poate fi extrădat într-o ţară unde a comis o infracţiune numai dacă între România şi acea ţară există un tratat pe această temă şi dacă acea ţară respectă şi ea tratatul. (Ex: deorece au un acord în acest sens, România extrădează români în Franţa, iar Franţa extrădează francezi în România, în condiţiile în care se impune.)
Un cetăţean român nu poate fi NICIODATĂ expulzat din România. 
Cetăţenii străini sau apatrizii pot fi expulzaţi numai dacă există o convenţie internaţională care să prevadă acest lucru. Extrădarea = a preda pe cineva urmărit sau condamnat altui stat, la cerere, în condiţiile prevăzute de convenţiile internaţionale
Expulzarea = a obliga să părăsească ţara; a izgoni dintr-un stat. Pentru expulzare trebuie să existe o hotărâre judecătorească.
Prin derogare = făcându-se excepţie de la regulă.
 
ARTICOLUL 20 -Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dacă România semnează un tratat internaţional, atunci acesta are prioritate asupra legilor interne. În concordanţă = potrivit, în conformitate;
Neconcordanţe = nepotriviri;
Tratate = înţelegeri, pacte, acorduri.
 
ARTICOLUL 21 - Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.
 
ARTICOLUL 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Nimeni nu are dreptul să facă rău altei persoane, fizic (să o bată, să o tortureze, să o ucidă) sau psihic (să o jignească, să o ameninţe). 
Drepturile omului trebuie să fie respectate indiferent de starea materială, statut, sănătate, cetăţenie etc.
În România pedeapsa cu moartea a fost interzisă începând cu anul 1990. Integritate =  însuşirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg, sănătos, din punct de vedere corporal sau mintal;
Degradant = care degradează; înjositor, umilitor.
 
ARTICOLUL 23 - Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt garantate de Constituţie. Totuşi, acestea NU înseamnă că eşti liber să faci ce vrei, ci că ai dreptul să trăieşti în libertate, să nu fii închis. 
Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
Durata arestului preventiv nu poate depăşi 30 de zile. Această perioadă se poate prelungi  cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească 180 de zile.
În ambele cazuri (reţinere sau arest), este necesar un ordin judecătoresc.
Persoana este considerată nevinovată până când hotărârea judecătorească de condamnare rămâne definitivă. Siguranţa = securitatea;
Percheziţionarea = controlul asupra persoanei sau locuinţei;
De îndată = imediat;
Temei = justificare, logică, motivare, noimă, raţiune, rost, sens
Privare = lipsire, a împiedica pe cineva să se bucure de un avantaj, de un drept care i se cuvine, de ceva necesar;
Încheierile instanţei = hotărârile instanţei (judecătorului);
Supuse căilor de atac = pot fi contestate (se face apel sau recurs).
 
ARTICOLUL 24 - Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi cetăţenii României au dreptul de a se apăra în justiţie, de a avea avocat. Din oficiu = dacă cel acuzat nu îşi alege sau nu poate plăti un avocat, atunci tribunalul numeşte un avocat care să-l reprezinte.
 
ARTICOLUL 25 - Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi cetăţenii au dreptul să călătorească în interiorul şi exteriorul ţării, să revină când vor şi să locuiască unde doresc, în condiţiile îimpuse de legile in vigoare Domiciliul = casa sau locul unde cineva locuieşte în mod statornic, unde  are adresa oficială, permanentă; 
Reşedinţa =  locul unde cineva locuieşte pe o anumită perioadă de timp. O persoană poate să aibă domiciliul într-o anumită localitate şi reşedinţa în altă localitate.
 
ARTICOLUL 26 - Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi cetăţenii au dreptul la viaţa personală, cu condiţia să nu îi deranjeze pe alţii (să le afecteze drepturile, liniştea). A ocroti = a lua sub paza sa; a apăra, a proteja; a ajuta, a sprijini;
Viaţă intimă şi privată = viaţa personală.
Să dispună de ea însăşi = să facă ce vrea cu persoana sa.
 
ARTICOLUL 27 - Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
   a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
   b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
   c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
   d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Nimeni nu poate intra în casa ta dacă tu nu eşti de acord.
Excepţii: o persoană sau o autoritate poate pătrunde în casa dumneavoastră în următoarele situaţii:
 dacă cei care vin au mandat judecătoresc;
 dacă este vorba despre salvarea vieţii altor persoane, care se află în pericol (în caz de incendiu, fapte de terorism, epidemie). Inviolabil = care nu poate fi violat, încălcat, atins;
A înlătura = a elimina, a face să dispară;
Să nu se răspândească = să nu ajungă şi în alte locuri;
Epidemie = Extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate;
Flagrant/ă = infracţiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat, care se întâmplă în acel moment.
 
ARTICOLUL 28 - Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.
 
ARTICOLUL 29 - Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi cetăţenii sunt liberi să gândească şi să-şi exprime public o părere a lor despre lumea înconjurătoare. Nimeni nu poate obliga o altă persoană să aibă anumite păreri, atitudini sau o credinţă religioasă.
Religia unei persoane nu poate fi influenţată sau dictată de stat.
Adulţii care se ocupă de educaţia copiilor poartă răspunderea pentru opiniile pe care minorii le exprimă. Libertatea conştiintei = Libertatea gândirii;
Cult = exteriorizarea unei credinţe religioase, atît prin unirea celor de aceeaşi credinţă într-o asociatie  religioasă, cât şi prin ritualurile cerute de acea credinţă.
Contrâns = a sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forţa, a obliga;
Invrăjbire = duşmănie, neînţelegere;
Spirit de toleranţă = înţelegere, îngăduitor, indulgent;
Autonomie = independenţă, libertate.
 
ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toti cetăţenii sunt liberi să-şi exprime părerile, opiniile, credinţele religioase şi creaţiile spirituale de orice fel. Libertatea presei este garantată.
Libertatea de exprimare nu poate să aducă atingere demnităţii, onoarei, vieţii particulare a persoanei şi nici dreptul la propria imagine ori siguranţei naţionale, ordinii publice sau sănătăţii ori moralităţii publice. Viu grai = vorbire, exprimare orală;
A cenzura = control prealabil exercitat, în unele state, asupra conţinutului publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune şi, în anumite condiţii, asupra corespondenţei şi convorbirilor telefonice; 
A prejudicia = a provoca daune (rău);
Defăimarea = adică să vorbeşti de rău;
Răspundere = responsabilitate;
 
ARTICOLUL 31 – Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenii au dreptul de a fi informaţi corect atât de către autorităţile publice, cât şi de presă.
Radioul şi presa sunt independente faţă de stat.
Partidele şi oamenii politici au dreptul să solicite radioului şi televiziunii să îi lase să se adreseze opiniei publice. Mijloace de informare în masă = ziare, reviste, radio, televiziune;
Îngrădit = mărginit;  limitat;  restrâns;
Asupra treburilor politice = în legătură cu viaţa politică;
Dreptul la antenă = dreptul de a transmite;
Exercitare = a manifesta, a pune în acţiune, în mişcare, a se folosi de un drept;
Lege organică = lege specială pentru un anumit domeniu de activitate.
 
ARTICOLUL 32 - Dreptul la învăţătură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
(2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
 (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
(6) Autonomia universitară este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dreptul la învăţământ face parte din dreptul la educaţie. Acesta este gratuit şi obligatoriu (clasele 1-10), accesul la educaţie fiind egal, fără nici un fel de discriminare.
Învăţământul se poate desfăşura în limba română, dar şi într-o limbă internaţională (engleză, franceză etc.) sau în limba maternă a minorităţilor.
Statul recunoaşte şcolile private şi pe cele confesionale şi garantează autonomia universitară, posibilitatea de stabilire de către aceste intituţii a propriilor standarde de calitate, cu respectarea legii. Confesionale = religioase;
Potrivit cerinţelor fiecărui cult = în conformitate cu regulile fiecărei religii;
Copii institutionalizaţi = copii din centre de plasament, fără familie;
Burse sociale = ajutor în bani acordat copiilor cu o situaţie materială precară.
 
ARTICOLUL 33 -  Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi cetăţenii au dreptul de a participa la viaţa culturală,  de a beneficia de progresul ştiinţific şi de a avea acces la valorile naţionale şi universale. A accede = a avea acces, a ajunge la ceva, undeva, a avea acces pentru a se informa.
 
ARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor para-medicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Fiecare om din România are dreptul la protecţia sănătăţii şi la îngrijire medicală. Statul este obligat să ia toate măsurile pentru organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare.   Igienă = curăţenie;
Sănătate publică = sănătatea populaţiei.
Recuperare = refacerea după o boală sau o problemă medicală.
 
ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sănătos
(1) Statul recunoaşte dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Statul este responsabil de mediul în care trăim. Acesta trebuie să fie sănătos şi echilibrat. Fiecare dintre noi suntem răspunzători de menţinerea în stare bună mediului. Mediu = natura care ne înconjoară; elementele naturale,  aer, apă, pământ;
Echilibrat ecologic = nepoluat;
Persoane fizice = oamenii;
Persoane juridice = societăţile comerciale.
 
ARTICOLUL 36 - Dreptul de vot
 (1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
 (2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Au drept de vot toţi cetăţenii României peste 18 ani care nu sunt debili/alienaţi mintal şi care nu şi-au pierdut drepturile electorale. Debili şi alienaţi mintal = persoane cu probleme mintale, care nu pot gândi, care nu au discernământ; 
Drept electoral = drept de vot şi drept de a candida la o funcţie publică (deputat, senator, preşedinte, primar, etc);
Puşi sub interdicţie = persoane care, ca urmare a unei interdictii judecǎtoreşti, nu au voie sǎ se foloseascǎ de anumite drepturi;
 
ARTICOLUL 37 - Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
 
Ce spune articolul: Vocabular
Pot candida numai cetăţeni români cu domiciliul în România, şi cu vârsta minima de: 23 de ani (pentru Camera Deputaţilor), 33 de ani (pentru Senat), 35 de ani (pentru Preşedinţie) 
Nu au dreptul să candideze judecătorii  Curţii Constituţionale, Avocatul poporului, magistraţii, membrii ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari stabilite prin lege. Prevăzute = menţionate, spuse.
 
 
ARTICOLUL 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European
În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
După aderare, românii pot alege şi pot fi aleşi în Parlamentul European. În perioada 2007-2009 României i-au revenit un număr de 35 de locuri, iar din 2009 până în 2014 îi vor reveni un număr de 33 de europarlamentari.
Pot să fie aleşi în Parlamentul European cetăţenii români care au drept de vot şi au împlinit vârsta de 23 de ani. A adera = a intra, a se înscrie, a deveni parte la un tratat.
 
ARTICOLUL 39 - Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toate manifestaţiile publice sunt libere, dacă sunt paşnice.  Pentru acestea este nevoie de o autorizaţie de la Primărie. Miting = adunare, manifestaţie publică cu caracter foarte larg, prilejuită de un eveniment politic sau social important.
Procesiune = un grup de oameni care cinstesc un sfânt sau participă la o ceremonie religioasă;
Întrunire = adunare;
Demonstraţie = un grup de oameni care se adună pentru a susţine o cauză.
 
ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt ne-constituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenii români beneficiază de dreptul de a forma partide, sindicate, patronate sau alte asociaţii pentru a putea realiza o serie de interese legitime comune.
Sunt interzise asociaţiile secrete.
Anumite funcţii sunt incompatibile cu politica. Militează împotriva = nu susţin, luptă împotriva a ceva;
Forme de asociere = partide, sindicate, patronate, alte organizaţii;
Cu caracter secret = care se întâlnesc în secret.
 
ARTICOLUL 41 - Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.
(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
 
De reţinut: Vocabular:
Ziua de lucru are 8 ore. Este interzisa discriminarea in raporturile de munca. Femeile şi bărbaţii sunt plătiţi la fel pentru aceeaşi muncă. Salariul se negociază de către sindicate (în anumite domenii) sau personal.
Protecţie socială înseamnă dreptul la salariu minim pe economie, concediu plătit, sâmbăta şi duminica libere, beneficii suplimentare pentru munci grele. Concediu = interval de timp în care salariaţii sunt scutiţi, în mod legal, de a veni la locul de muncă şi a presta munca, primind pentru tot acest interval remuneraţia bănească cuvenită; vacanţă;
Repaus = odihnă, pauză;
 
ARTICOLUL 42 - Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
   a) activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum şi cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora, din motive religioase sau de conştiinţă;
   b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
   c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Munca forţată este interzisă, însă există anumite situaţii, de forţă majoră, când oamenii trebuie să presteze o anumită muncă. forţată = făcut sau impus cu forţa, prin constrângere, obligată sau obligatorie.
 
ARTICOLUL 43 - Dreptul la grevă
 (1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
 (2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi oamenii care muncesc au dreptul la grevă, dacă respectă anumite reguli impuse de legea organică. Grevă = încetare organizată a activităţii într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări. 
 
ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privată
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Tot ceea ce are un om constituie proprietatea sa şi nimeni nu are dreptul să îi ia bunurile. Se porneşte de la premisa că omul a dobândit în mod legal tot ceea ce are.    
Subsolul este proprietatea statului, dar pentru exploatarea lui statul trebuie să plătească despăgubiri proprietarului.
Proprietarii au obligaţia de a proteja mediul. Creanţele asupra statului = datorii pe care statul le are faţă de anumite persoane;
Proprietate privată = proprietatea persoanelor fizice;
Caracterul licit = caracterul corect, legal;
Confiscată = luată de către stat;
Titular = proprietar.
Prezumă = presupune.
 
ARTICOLUL 45 -  Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toţi oamenii au dreptul să şi deschidă societăţi comerciale, conform legii. Libera iniţiativă = conform dorinţei omul.
 
ARTICOLUL 46 - Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat.
 
ARTICOLUL 47 - Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Statul român acţionează pentru ca toţi cetăţenii să aibă un nivel de viaţă decent.
Toţi cetăţenii au dreptul la măsuri de protecţie socială, menită să le facă viaţa mai bună. Concediu de maternitate = mama (sau tatăl) unui copil au dreptul să întrerupă serviciul până când copilul împlineşte 2 ani, perioadă în care primesc lunar o sumă din partea statului.
 
ARTICOLUL 48 - Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Familia se întemeiază pe căsătorie liber consimţită. Nu se recunosc relaţiile dintre două persoane dacă acestea nu sunt căsătorite legal. Copii din afara căsătoriei (fără ca părinţii să fie căsătoriţi) au aceleaşi drepturi ca cei din căsătorie (de exemplu la moştenire).
Căsătoria religioasă se face după cea civilă (în faţa legii). Se întemeiază = se bazează
Liber consimţită = în acord, prin înţelegere;
Celebrată = oficiată, sărbătorită în cadrul unei festivităţi
Desfacere a căsătoriei =  terminare a
 căsătoriei; despărţire
Nulitate = căsătoria nu mai e valabilă, anulare.
 
ARTICOLUL 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Vârsta minimă pentru a te angaja sau pentru a angaja pe cineva este de 15 ani.
Copiii, tinerii şi persoanele cu handicap se bucură de grijă specială din partea statului. A exploata = a profita de cineva, a abuza;
Primejdie = pericol;
Minori = persoane sub 18 ani.
 
ARTICOLUL 50 - Protecţia persoanelor cu handicap
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.
 
ARTICOLUL 51 - Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cetăţenii români au dreptul să adreseze întrebări şi solicitări autorităţi în nume propriu, sau în numele unui grup care semnează petiţia. Petiţie = cerere, solicitare;
Scutită de taxă = nu trebuie plătită nici o taxă.
 
ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin ne-soluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Uneori autorităţile publice sau judecătorii iau hotărâri greşite, pe care oamenii le pot contesta.
Dacă se dovedeşte acest lucru, persoana va obţine recunoaşterea dreptului/interesului pretins. Vătămată = păgubită , afectată;
Legitim = care este întemeiat pe lege, îndreptăţit, corect;
Pagubă = pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva, daună.
 
ARTICOLUL 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod ne-discriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
 
De reţinut: Vocabular:
Există legi şi situaţii prin care este posibil să  se limiteze drepturile unei persoane. 
Exemplu: izolarea oamenilor în timpul unei epidemii. A restrânge  = a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se reduce, a se rezuma;
Se impune = este obligatoriu; atunci când o idee, o măsură, o directivă trebuie să fie acceptate şi urmate.
 
 
 
Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor români
 
 
ARTICOLUL 54 - Fidelitatea faţă de ţară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.
 
ARTICOLUL 55 - Apărarea ţării
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România.
(2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.
(3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice.
 
ARTICOLUL 56 - Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.
 
ARTICOLUL 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
 
Ce spun articolele: Vocabular:
Toţi cetăţenii trebuie să respecte şi să apere ţara.
Cetăţenii trebuie să arate devotament faţă de ţară, ei nu îşi pot trăda statul.
Toţi cetăţenii trebuie să plătească impozite.
Toţi cetăţenii trebuie să respecte drepturile celorlalţi cu bună credinţă. Fidelitate = devotament, loialitate;
Contribuţii financiare = impozite, taxe;
Impuneri = operaţie fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează să fie plătită statului ca impozit.
 
Avocatul Poporului
 
 
ARTICOLUL 58 - Numirea şi rolul
(1) Avocatul Poporului este numit pe o durată de 5 ani pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Adjuncţii Avocatului Poporului sunt specializaţi pe domenii de activitate.
(2) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi nu pot îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.
(3) Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului se stabilesc prin lege organică.
 
ARTICOLUL 59 - Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul Poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăţile lor, în limitele stabilite de lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatului Poporului sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
 
ARTICOLUL 60 - Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul Poporului prezintă celor două Camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia sau măsuri de altă natură, pentru ocrotirea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.
 
Ce spun articolele: Vocabular:
Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice. Avocatul Poporului intervine atunci când unei persoane i s-au încălcat drepturile de către autorităţile publice, fie din oficiu, fie dacă îl solicită persoana respectivă. În principal, ia legătura cu autorităţile respective şi le sfătuieşte cum să acţioneze ca să respecte drepturile persoanei. Avocatul Poporului este ales pe o durată de 5 ani Din oficiu = în mod automat, potrivit legii, fără a fi nevoie de o cerere din partea unei persoane.
 
 
REZUMATUL CAPITOLULUI
 
Constituţia recunoaşte cetăţenilor români următoarele drepturi şi libertăţi: dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică; libertatea individuală; dreptul la apărare; libera circulaţie; dreptul la viaţa intimă, familială şi privată; inviolabilitatea domiciliului; secretul corespondenţei; libertatea conştiinţei; libertatea de exprimare; dreptul la informaţie; dreptul la învăţătură; accesul la cultură; dreptul la ocrotirea sănătăţii; dreptul la mediu sănătos; dreptul de vot; dreptul de a fi ales; libertatea întrunirilor; dreptul de asociere; dreptul la muncă - interzicerea muncii forţate; dreptul la grevă; libertatea economică; dreptul la moştenire; dreptul de a întemeia o familie; protecţia copiilor şi a tinerilor, a persoanelor cu handicap; dreptul de a acţiona al persoanei vătămate de o autoritate publică.
 
Îndatoririle cetăţenilor români sunt fidelitatea faţă de ţară; apărarea ţării; plata contribuţiilor financiare, precum şi exercitarea drepturilor şi a libertăţilor astfel încât să nu fie afectate drepturile celorlalţi.
 
 
Test recapitulativ:
 
1. Explicaţi ce înseamnă dreptul la apărare.
2. Care sunt drepturile unui cetăţean român?
3. Care sunt îndatoririle unui cetăţean român?
4. Care este vârsta când cetăţenii români pot vota?
5. Explicaţi ce înseamnă accesul liber la justiţie.
6. În ce constă dreptul la apărare?
7. Ce înţelegeţi prin inviolabilitatea domiciliului dar prin universalitatea drepturilor şi a libertăţilor?
8. La ce vârstă pot cetăţenii români să candideze pentru Camera Deputaţilor? Dar pentru Senat?
9. Care este regimul cetăţenilor străini şi a apatrizilor în România?
10. Ce înţelegeţi prin libertatea conştiinţei? Dar prin dreptul de petiţie?
 
 
 
Autorităţile publice ale României
 
PARLAMENTUL
 
 
ARTICOLUL 61 -  Rolul şi structura Parlamentului
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. 
(2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
 
Ce spune articolul Vocabular:
Dintre cele 3 puteri ale statului, Parlamentul reprezintă puterea legislativă.
Numai în Parlament se adoptă legi. 
Structura Parlamentului este bicamerală (Parlamentul are două camere: Camera Deputaţilor şi Senatul). Autoritate legislativă = autoritate care emite legi;
Organ reprezentativ = Parlamentul este organul care reprezintă poporul român şi interesele acestuia.
 
ARTICOLUL 62 - Alegerea Camerelor
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale.
(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie.
(3) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Membrii Parlamentului sunt aleşi de către popor, prin vot.
Minorităţile naţionale au dreptul la câte un reprezentant în Camera Deputaţilor.
Numărul parlamentarilor se stabileşte proporţional cu populaţia statului. Nu întrunesc = nu obţin;
Legea electorală = legea referitoare la desfăşurarea alegerilor.
 
ARTICOLUL 63 - Durata mandatului
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora.
(2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Parlamentarii, aleşi prin vot,  sunt împuterniciţi de popor să legifereze în numele său.
Mandatul Parlamentului durează 4 ani, dar se poate  prelungi în caz de război, urgenţă etc. Vechiul Parlament îşi prelungeşte mandatul până când se întruneşte noul Parlament. În această perioadă nu se poate modifica legea fundamentală (Constituţia) şi nu se pot vota legi organice. Mandat = dreptul de a funcţiona;
Expirare = finalizare; terminare;
Abrogate = care nu mai sunt valabile, care nu se mai aplică (numai despre legi!);
Precedent = anterior; de dinainte.
 
ARTICOLUL 64 - Organizarea internă a Parlamentului
(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Cele două Camere ale Parlamentului (Camera Deputaţilor şi Senatul) funcţionează conform unui regulament propriu.
Membrii celor două Camere se pot organiza în mai multe grupuri parlamentare, comisii pe diferite domenii şi birouri.
Cele două Camere lucrează în general separat, dar pot lucra şi împreună. Atunci când îşi desfăşoară activitatea împreună, spunem că Parlamentul lucrează „în Camere Reunite” sau în şedinţă comună. Regulament propriu = regulament separat pentru fiecare Cameră;
Prevăzute = menţionate;
Birou permanent = comisie permanentă;
Revocaţi = contestaţi, adică nu rămân aceeaşi până la sfârşitul mandatului, dacă apare o problemă;
Instituie = formează.
 
 
ARTICOLUL 65 -  Şedinţele Camerelor
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate.
(2) Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru:
   a) primirea mesajului Preşedintelui României;
   b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
   c) declararea mobilizării totale sau parţiale;
   d) declararea stării de război;
   e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
   f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării;
   g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
   h) numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii;
   i) numirea Avocatului Poporului;
   j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
   k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În mod normal, Camerele Parlamentului lucrează în şedinţe separate.
Ele pot lucra şi în şedinţă comună, în anumite situaţii speciale precum: declararea stării de război, încetarea ostilităţilor militare, numirea Avocatului Poporului, aprobarea Bugetului de Stat etc. Sesiune = perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ se adună pentru a rezolva împreună unele probleme;
Şedinţă = întâlnire a unui grup pentru a discuta sau a hotărî ceva;
Ostilităţi = conflicte;
Indemnizaţie = venit, salariu;
 
ARTICOLUL 66 -  Sesiuni
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune 
începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în 
luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.
(2) Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin o treime din numărul deputaţilor sau al senatorilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Camerele lucrează în două sesiuni ordinare pe an: prima durează din februarie până în iunie, a doua sesiune durează din septembrie până la finalul lunii decembrie.
Parlamentarii pot fi convocaţi şi în sesiuni extraordinare, pentru chestiuni deosebite. Convocarea = chemarea;
Se întrunesc = întrunire, reunire,strângere oamenilor la o şedință;
Ordinară = obişnuită.
 
ARTICOLUL 67 -  Actele juridice şi cvorumul legal
Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Pentru adoptarea legilor este necesară prezenţa majorităţii parlamentarilor. Cvorum = numărul minim de persoane prezente la o şedinţă, necesar ca să se adopte o decizie (sau o lege).
 
ARTICOLUL 68 - Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
La şedinţele Parlamentului poate participa orice persoană.
În anumite situaţii speciale, parlamentarii pot decide ca şedinţele să fie secrete. Public = la dispoziţia tuturor.
 
ARTICOLUL 69 - Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În desfăşurarea activităţii lor, parlamentarii reprezintă poporul (deoarece acesta i-a ales, prin vot).
O persoană nu poate ocupa poziţia de senator sau deputat decât dacă a fost aleasă de popor. Mandat imperativ = mandat impus;
Nul = nu este valabil.
 
ARTICOLUL 70 - Mandatul deputaţilor şi al senatorilor
(1) Deputaţii şi senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Jurământul se stabileşte prin lege organică.
(2) Calitatea de deputat sau de senator încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
După validarea alegerii  şi depunerea jurământului, un parlamentar rămâne în funcţie până se întruneşte noua Cameră aleasă. 
Excepţii: persoana poate pierde calitatea de parlamentar în caz de deces, în cazul în care îşi pierde drepturile electorale, demisionează etc. Validare = verificare, recunoaştere;
Intrunirii legale = adunării legale.
 
ARTICOLUL 71 - Incompatibilităţi
(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator.
(2) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Un parlamentar poate fi şi membru al Guvernului. De exemplu: un senator poate fi în acelaşi timp ministru. 
O persoană nu poate fi în acelaşi timp membră în Camera Deputaţilor şi în Senat. Incompatibil cu = care exclude, care nu se potriveşte; 
Incompatibilitate = situaţie care exclude alte funcţii.
 
ARTICOLUL 72- Imunitatea parlamentară
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
 (3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru activitatea lor politică. Imunitatea parlamentară se referă la libertatea de expresie şi opinie în timpul mandatului. Acest lucru nu înseamnă că parlamentarii nu răspund pentru faptele lor care nu au legătură cu activitatea politică!
Dacă un parlamentar încalcă legea şi este anchetat, el poate fi reţinut sau arestat şi percheziţionat numai cu acordul Camerei din care face parte. Parlamentarii pot fi judecaţi numai de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu de alte instanţe. Traşi la răspundere = făcuţi responsabili pentru anumite fapte;
Imunitate = situatie privilegiata, de a nu putea fi urmăriţi de poliţie sau arestaţi fără aprobarea organului din care fac parte.
Urmăriţi şi trimişi în judecată = anchetaţi de poliţie şi judecaţi
Sesizată = informată, atenţionată.
Încuviinţare = permisiune, acord
Percheziţie = cercetare realizată de poliţie, pentru a descoperi anumite dovezi fie într-o  încăpere, fie asupra unei persoane suspectate că ar fi încălcat legea. 
 
ARTICOLUL 73 - Categorii de legi
   (1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
   (2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
   (3) Prin lege organică se reglementează:
   a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
   b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
   c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
   d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
   e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
   f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
   g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
   h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
   i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
   j) statutul funcţionarilor publici;
   k) contenciosul administrativ;
   l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
   m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
   n) organizarea generală a învăţământului;
   o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
   p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
   r) statutul minorităţilor naţionale din România;
   s) regimul general al cultelor;
   t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Actele Parlamentului se numesc legi.
Există 3 tipuri de legi: legi constituţionale (de modificare a Constituţiei); legi organice (legea cetăţeniei, legea învăţământului, legile privind dreptul la muncă etc); legi ordinare (obişnuite) Indemnizaţie = salariu, venit;
Mobilizarea = chemarea oamenilor în armată;
Amnistie = act prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infractiune săvârsită;
Graţiere = act prin care se acorda unui condamnat iertarea, partială sau totală, în executarea pedepsei; infractorul gratiat este eliberat
 
ARTICOLUL 74 - Iniţiativa legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.
(4) Deputaţii, senatorii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
 (5) Propunerile legislative se supun dezbaterii mai întâi Camerei competente să le adopte, ca primă Cameră sesizată.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
O lege nouă poate fi propusă Parlamentului de către: Guvern; un anumit  număr de deputaţi sau senatori; cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Iniţiativă legislativă = o propunere de lege;
Probleme fiscale = probleme care au legătură cu taxele şi impozitele;
Adoptarea legii = votarea legii; acceptarea legii prin vot de către parlamentari.
 
ARTICOLUL 75 -  Sesizarea Camerelor
   (1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
   (2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.
   (3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
   (4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.
   (5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
O lege nouă poate fi propusă la oricare din cele două Camere.
Propunerea va fi discutată pe rând de fiecare dintre Camere, care trebuie să îşi exprime părerea: este de acord cu propunerea (deci o adoptă) sau nu este de acord (o respinge). 
Dacă o Cameră nu respectă termenul în care ar fi trebuit să ia o decizie în legătură cu propunerea de lege ( 45 sau 60 de zile) se consideră că a fost de acord cu propunerea respectivă. Dezbatere = discuţie;
Se supun spre dezbatere = se pun în discuţie;
Ratificare = aprobare de către Parlament;
Se pronunţă = ia o decizie;
Competenţă = autorizare, îndreptăţirea de a face ceva
Competenţă decizională = poate lua decizii în legătură cu lucrul respectiv.
 
ARTICOLUL 76 - Adoptarea legilor şi a hotărârilor
(1) Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentului fiecărei Camere.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Legile organice  se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
Legile ordinare  se aprobă (adoptă) cu votul majorităţii membrilor prezenţi ai fiecărei Camere. Din proprie iniţiativă = singur, fără să îi propună cineva;
Procedură de urgenţă = mai repede decât este normal.
 
ARTICOLUL 77 - Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
După ce ambele Camere ale Parlamentului au fost de acord cu o lege (au adoptat-o), aceasta se trimite Preşedintelui.
Pentru ca o lege să înceapă să se aplice, Preşedintele trebuie să fie de acord cu ea (să o promulge). Constituţionalitate = atunci când o lege respectă Constituţia.
Neconstituţionalitate = atunci când prevederile unei legi nu respectă Constituţia.
Promulgarea legii = recunoaşterea oficială a legii şi a efectelor aplicării ei.
 
ARTICOLUL 78 - Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
După ce legea a fost promulgată de Preşedinte, ea se va publica în Monitorul Oficial.
Legea începe să îşi producă efectele după 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Excepţie: Legea poate să intre în vigoare şi mai târziu, dacă în conţinutul ei se menţionează clar acest lucru. Monitorul Oficial = o publicaţie care apare în zilele lucrătoare şi în care se ţine evidenţa legilor şi altor acte ale autorităţilor;
Intrare în vigoare = când o lege intră în vigoare, înseamnă că ea începe să fie aplicată şi să producă efecte.
 
ARTICOLUL 79 - Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României.
(2) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Consiliul Legislativ este o instituţie care consultă Parlamentul în ceea ce priveşte propunerile de lege care ar trebui adoptate şi cele care ar trebui respinse. 
Toate propunerile de legi sunt trimise la Consiliul Legislativ, care îşi exprimă părerea în legătură cu ele (le avizează pozitiv sau negativ).
Consiliul Legislativ are rolul de a ţine evidenţa oficială a legislaţiei din România. Organ = instituţie, grup de persoane;
Sistematizare = organizare, aranjare;
Tine evidenţa = înregistrează.
Avizează = îşi exprimă părerea, dând un „aviz”. Avizul poate fi pozitiv (când Consiliul Legislativ este de acord cu propunerea de lege) sau negativ (când nu este de acord).
 
 
 
PREŞEDINTELE
 
 
ARTICOLUL 80 - Rolul Preşedintelui
(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.
(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.
 
Ce spune articolul: Vocabular:
România este o republică democratică, fiind condusă de un preşedinte.
Rolul Preşedintelui este acela de a reprezenta statul şi de a asigura independenţa şi integritatea acestuia.
Preşedintele este obiectiv şi imparţial, având rolul de a asigura buna-desfăşurare a relaţiilor între puterile statului, precum şi între autorităţi şi oameni, dar şi respectarea Constituţiei. Garantul = cel care garantează, care asigură;
Veghează = are grijă;
Funcţia de mediere a Preşedintelui =  atunci când apare un conflict între două puteri, preşedintele are rol de arbitru; el trebuie să fie obiectiv şi să facă demersuri oficiale pentru a opri disputele între puterile statului.
 
ARTICOLUL 81 - Alegerea Preşedintelui 
   (1) Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. 
   (2) Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. 
   (3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. 
   (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În România, preşedintele este ales de către popor, prin vot. 
Pentru ca un candidat să devină Preşedinte, el trebuie să obţină din primul tur de scrutin majoritatea voturilor celor înscrişi pe listele electorale; în caz contrar, se organizează un nou tur de scrutin, iar acela care obţine numărul cel mai mare de voturi este declarat câştigător al alegerilor. 
Un candidat poate îndeplini funcţia de şef al statului pentru cel mult două mandate. Mandatul prezidenţial are o durată de 5 ani. Tur de scrutin = alegeri, ziua alegerilor; 
A întruni = a obţine;
Succesive = consecutive, unul după altul.
Majoritate = numărul cel mai mare de voturi
 
ARTICOLUL 82 - Validarea mandatului şi depunerea jurământului 
   (1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională. 
   (2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, următorul jurământ: 
    "Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român, să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
După ce Curtea Constituţională declară alegerile ca fiind corecte, Preşedintele nou ales prin votul populaţiei trebuie să depună un jurământ în faţa Parlamentului. Validată = declarată corectă şi recunoscută ca fiind oficială;
Pricepere = pregătire, iscusinţă, capacitate.
 
ARTICOLUL 83  - Durata mandatului 
   (1) Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. 
   (2) Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de Preşedintele nou ales. 
   (3) Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Funcţia de Preşedinte se obţine pentru o durată de 5 ani. Dacă ţara intră în război sau intervine o situaţie foarte specială, mandatul se poate prelungi.
Noul Preşedinte ales intră în funcţie de la data depunerii jurământului în faţa Parlamentului. A exercita mandatul = a intra în funcţie;
Depunerea jurământului = atunci când Preşedintele spune jurământul.
 
ARTICOLUL 84 - Incompatibilităţi şi imunităţi 
   (1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată. 
   (2) Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Preşedintele  nu poate face parte dintr-un partid politic în perioada când se află în funcţie, deoarece trebuie să rămână obiectiv faţă de forţele politice. 
Preşedintele nu poate fi dat în judecată pentru faptele săvârşite sau lucrurile spuse pe durata mandatului. A îndeplini o funcţie = a avea o funcţie;
Privată = particulară;
Imunitate = situaţie privilegiată de care beneficază o persoană care nu putea fi urmărită sau arestată; inviolabilitate juridică.
 
ARTICOLUL 85 - Numirea Guvernului 
   (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. 
   (2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. 
   (3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Preşedintele propune o persoană pentru funcţia de Prim-ministru.  
Guvernul se poate forma dacă a primit votul de încredere, adică aprobarea, din partea Parlamentului. Desemnează = alege, nominalizează;
Remaniere = reorganizare;
Revocă = destituie dintr-o funcţie publică.
 
ARTICOLUL 86 - Consultarea Guvernului 
Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită. 
 
ARTICOLUL 87 - Participarea la şedinţele Guvernului 
(1) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
 (2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Preşedintele poate să participe la lucrările Guvernului atunci când apar probleme deosebite sau atunci când acest lucru este solicitat de Primul-ministru; el conduce şedinţele de Guvern la care participă. Se dezbat = se discută;
Prezidează = conduce.
 
 
ARTICOLUL 88 - Mesaje 
Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. 
 
ARTICOLUL 89 - Dizolvarea Parlamentului 
(1) După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. 
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. 
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dacă Parlamentul nu acordă votul de învestitură pentru formarea Guvernului în 60 de zile de la prima solicitare, Preşedintele îl poate desfiinţa.
Parlamentul poate fi desfiinţat o singură dată în cursul unui an. A dizolva = a desfiinţa;
Votul de încredere = votul de învestitură, prin care Parlamentul recunoaşte oficial formarea Guvernului;
Solicitare = cerere.
 
ARTICOLUL 90 - Referendumul 
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Când apar aspecte de interes general pentru popor, Preşedintele poate propune consultarea persoanelor cu drept de vot, prin referendum, pentru ca acestea să-şi poată exprima acordul sau dezacordul; Referendum = consultare a cetăţenilor, care sunt chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unei probleme importante pentru stat.
 
ARTICOLUL 91 - Atribuţii în domeniul politicii externe 
   (1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege. 
   (2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. 
   (3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Atribuţiile Preşedintelui în domeniul politicii externe includ încheierea tratatelor internaţinale (convenţii cu alte state).
Preşedintele acreditează reprezentanţii diplomatici ai României propuşi de Guvern. De asemenea, ambasadorii altor ţări sunt acreditaţi pe lângă Preşedinte.
Preşedintele aprobă crearea, retragerea misiunilor diplomatice, sau schimbarea rangului acestora (ambasadă, nunţiatură apostolică, legaţie etc). Rezonabil = normal, acceptabil; 
A ratifica = a confirma; a da valabilitate unui act prin aprobarea lui; 
Acreditează =  împuterniceşte pe cineva ca reprezentant pe lângă guvernul unui stat străin; aprobă oficial numirea în funcţie a ambasadorilor României în alte state.     
 
ARTICOLUL 92 - Atribuţii în domeniul apărării 
 (1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. 
 (2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare. 
 (3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii. 
 (4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Preşedintele îndeplineşte anumite sarcini în domeniul apărării statului.
Preşedintele statului este şeful armatei şi conduce Consiliul Suprem de Apărare a Tării (CSAT).
În calitate de şef al statului, el declară mobilizarea armatei sau respingerea unui atac din partea altei ţări. Mobilizare = strângerea armatei; chemarea oamenilor cu pregătire militară în armată;
Stare de război =  starea de conflict militar, armat, între două sau mai multe state.
 
ARTICOLUL 93 - Măsuri excepţionale 
   (1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. 
   (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În cazuri excepţionale, Preşedintele este cel care declară ţara în stare de asediu sau de urgenţă.
Parlamentul trebuie să îşi dea acordul pentru măsura luată de Preşedinte.
Dacă Parlamentul se află în vacanţă, el trebuie chemat la lucru şi îşi va realiza atribuţiile pe tot intervalul în care statul se află în stare de  asediu sau  în strare de urgenţă. Instituie = declară;
Stare de asediu = starea în care se află ţara noastră când este atacată de către un alt stat;
Stare de urgenţă = starea provocată de un dezastru, o catastrofă, sau o situaţie specială care necesită luarea unor măsuri politice, militare etc;
Se convoacă = se cheamă.
 
ARTICOLUL 94 - Alte atribuţii 
 Preşedintele României îndeplineşte şi următoarele atribuţii: 
   a) conferă decoraţii şi titluri de onoare; 
   b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral; 
   c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; 
   d) acordă graţierea individuală. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În plan intern, Preşedintele are atribuţii precum: acordarea greaţierii, oferirea unor decoraţii şi a gradelor militare, numirea unor persoane în funcţiile publice importante etc. Graţiere = eliberarea unui condamnat, însoţită de iertarea pedepsei pe care acesta o primise pentru fapta nelegală comisă. Graţierea devine oficială prin publicarea decretului de graţiere.
 
ARTICOLUL 95 - Suspendarea din funcţie 
   (1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. 
   (2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui. 
   (3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Preşedintele poate fi suspendat din funcţie în cazul în care comite fapte grave, nelegale, sau încalcă prevederile Constituţiei.
Propunerea de suspendarea poate fi iniţiată şi este dezbătută de către Camerele reunite ale Parlamentului.
Pentru suspendarea Preşedintelui este nevoie de votul majorităţii parlamentarilor, care se întâlnesc în şedinţă comună.
Dacă Preşedintele este suspendat de Parlament, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum prin care populaţia decide în legătură cu demiterea Preşedintelui. Săvârşirii = comiterii;
Suspendare = încetare temporară a activităţii, a exerciţiului unei funcţii. 
Încalcă = nu respectă;
Impută = reproşează, acuză;
Neîntârziat = imediat                
Demiterea = „concedierea”
Referendum = consultare a cetățenilor, care sunt chemați să se pronunțe  asupra unei probleme importante pentru stat.
 
ARTICOLUL 96 - Punerea sub acuzare 
 (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare. 
   (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. 
   (3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept. 
   (4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dacă Preşedintele comite fapte care ameninţă siguranţa statului, el poate fi acuzat şi judecat.
Pentru acuzarea Preşedintelui pentru înaltă trădare este necesar acordul a cel puţin două treimi dintre parlamentari. După ce a fost acuzat oficial şi până la condamnare, Preşedintele este suspendat din funcţie. 
Funcţia Preşedintelui încetează definitiv din momentul când acesta este condamnat de instanţă pentru fapte de înaltă trădare a statului. Înaltă trădare = o faptă gravă care  afectează sau ar putea să afecteze siguranţa întreagii ţări (de exemplu, complotul, subminarea economiei naţionale, trădarea prin ajutarea inamicului etc);
Demis de drept = concediat; funcţia încetează definitiv, prin efectul legii.
 
ARTICOLUL 97 - Vacanţa funcţiei 
  (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. 
   (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Funcţia prezidenţială poate rămâne vacantă (liberă) în cazul în care Preşedintele renunţă la atribuţiile deţinute, este demis (concediat) sau intervine decesul acestuia. În această situaţie, Guvernul va trebui să organizeze noi alegeri prezidenţiale. Funcţie vacantă = funcţie liberă, care nu este ocupată de nimeni;
Intervine = apare
Definitivă = absolută, irevocabilă
 
ARTICOLUL 98 - Interimatul funcţiei 
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află 
în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. 
   (2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În cazul în care Preşedintele statului este suspendat sau funcţia sa rămâne vacantă, persoana care va prelua temporar atribuţiile sale va fi ori Preşedintele Senatului, ori Preşedintele Camerei Deputaţilor. 
Preşedintele interimar (temporar), deşi preia atribuţiile funcţiei de şef al statului,  nu poate realiza anumite sarcini specifice, precum dizolvarea Parlamentului. 
Şi Preşedintele interimar răspunde pentru faptele pe care le comite. Interimat = mandat provizoriu, temporar, pentru o perioadă scurtă de timp;
Atribuţii = îndatoriri, sarcini;
Dizolvare =  desfiinţare.
 
ARTICOLUL 99 - Răspunderea preşedintelui interimar 
Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României săvârşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică articolul 95 şi articolul 98. 
 
ARTICOLUL 100 - Actele Preşedintelui 
  (1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului. 
   (2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alin. (1) şi (2), articolul 92 alin (2) şi (3), articolul 93 alin. (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Actele Preşedintelui se numesc „decrete”. Şi acestea se publică în Monitorul Oficial.
Decretele prin care Preşedintele aprobă numirea ambasadorilor, decide declararea stării de asediu, de urgenţă sau chemarea armatei, trebuie să fie acceptate şi de Primul Ministru. A contrasemna = a semna un document împreună cu o altă persoană, superioară din punct de vedere ierarhic;
Emise = lansate, elaborate în mod oficial; puse în vigoare;
 
ARTICOLUL 101 - Indemnizaţia şi celelalte drepturi 
Indemnizaţia şi celelalte drepturi ale Preşedintelui României se stabilesc prin lege. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Drepturile salariale şi de altă natură pe care le are Preşedintele sunt stabilite clar prin lege. Indemnizaţia = salariul
 
 
 
GUVERNUL
 
 
ARTICOLUL 102 - Rolul şi structura 
   (1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. 
   (2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate. 
   (3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Guvernul reprezintă puterea executivă în stat.
Acesta are un dublu rol: politic şi administrativ - asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. 
Membrii Guvernului sunt Primul-ministru, miniştrii şi alţi membrii. Organismele = organizaţiile.
Cooperează = colaborează, lucrează împreună;
 
 
ARTICOLUL 103 - Învestitura 
   (1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament. 
   (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului. 
   (3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Partidul cu cei mai mulţi parlamentari este partidul cu cele mai mari şanse de a avea un prim-ministru. Acesta este desemnat de preşedintele României. A desemna = a alege, a indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfăşurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții
 
ARTICOLUL 104 - Jurământul de credinţă 
   (1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui României, jurământul de la articolul 82. 
   (2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începând de la data depunerii jurământului. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
La fel ca Preşedintele, Primul-ministru şi ceilalţi membri ai Guvernului trebuie să depună un jurământ. Guvernul în întregul său = toţi membrii Guvernului.
 
ARTICOLUL 105 - Incompatibilităţi 
   (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial. 
   (2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Membrii Guvernului nu pot desfăşura anumite activităţi şi nu pot avea funcţii în cadrul unor societăţi.
In schimb, ei pot avea funcţia de parlamentar în acelaşi timp cu cea de membru în Guvern. Salarizate = plătite
Incompatibil = care nu poate exista simultan cu altceva, care nu este compatibil cu altceva; care nu se potriveşte.
 
ARTICOLUL 106 - Încetarea funcţiei de membru al Guvernului 
    Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. 
 
ARTICOLUL 107 - Primul-ministru 
 (1)Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate. 
 (2 Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru. 
 (3)Dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern. 
(4)Prevederile alineatului (3) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Primul ministru conduce Guvernul.  
Acesta este desemnat de Preşedinte, dar nu poate fi concediat decât de către Parlament.
Dacă funcţia de Prim-ministru rămâne vacantă, Preşedintele poate numi o persoană care să exercite funcţia pe o perioadă determinată (Prim-ministru interimar). Se dezbat = se discută;
Revoca = a scoate dintr-o funcţie publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în aceea funcție printr-un act de guvernământ.
 
ARTICOLUL 108 - Actele Guvernului 
 (1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. 
 (2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. 
 (3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. 
 (4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilo interesate. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Guvernul pentru a putea să-şi deruleze activitatea, de administrarea a treburilor publice,  adoptă următoarele acte: hotărârile şi ordonanţele. Contrasemna  = a semna un act alături de cel de la care emană.
 
ARTICOLUL 109 - Răspunderea membrilor Guvernului 
 (1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. 
   (2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 
   (3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Dacă un membru al Guvernului a comis o faptă gravă, pentru care trebuie judecat, Parlamentul sau Preşedintele pot cere trimiterea în judecată, iar persoana respectivă îşi pierde funcţia. Solidar = mai multe persoane răspund în egală măsură;
Competenţa de judecată = cine are dreptul şi capacitatea să judece.
 
ARTICOLUL 110 - Încetarea mandatului 
 (1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. 
   (2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile. 
   (3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile articolului 103. 
   (4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Mandatul Guvernului este de 4 ani. Dacă Parlamentul retrage, prin moţiune de cenzură, încrederea acordată Guvernului, acesta din urmă se consideră demis. Retragere = luare, terminare.
 
 
ARTICOLUL 111 - Informarea Parlamentului 
  (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie. 
   (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie. 
 
ARTICOLUL 112 - Întrebări, interpelări şi moţiuni simple 
   (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. 
   (2) Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Parlamentul are funcţia de control asupra Guvernului. Pentru îndeplinirea acestei funcţii  el poate întreba Guvernul în legătură cu orice face acesta, şi poate să îşi exprime părerea în legătură cu probleme importante. Moţiune = hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta îşi exprimă atitudinea, doleanţele sau revendicările în anumite probleme majore;
Interpelare = mesaj, cuvinte adresate;
Obiectul unei interpelări = subiectul unui mesaj.
 
ARTICOLUL 113 - Moţiunea de cenzură 
  (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. 
   (2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. 
   (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere. 
   (4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Moţiunea de cenzură este o modalitate de control parlamentar, fiind forma cea mai gravă de sancţionare a Guvernului. Dacă se adoptă moţiunea de cenzură, Parlamentul retrage încrederea acordată Guvernului, iar acesta este demis. Pătrime = sfert;
A demite = a scoate pe cineva dintr-o funcţie, a destitui, a concedia.
 
ARTICOLUL 114 - Angajarea răspunderii Guvernului 
  (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. 
   (2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113. 
   (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. 
   (4) În cazul în care Preşedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Guvernul se angajează în faţa Parlamentului că o să facă anumite lucruri, cu un anumit program.
Dacă nu-şi respectă programul, atunci Parlamentul îl poate desfiinţa. Angajarea răspunderii = Guvernul promite că va face ceva; dacă nu realizează această promisiune, riscă să fie destituit.
 
ARTICOLUL 115 - Delegarea legislativă 
   (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. 
   (2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. 
   (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. 
   (4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. 
   (5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1). 
   (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. 
   (7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3). 
   (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Actele Guvernului se numesc hotărâri şi ordonanţe.
Parlamentul poate să îi dea voie Guvernului să emită  ordonanţe în anumite domenii, dacă nu există legi necesare pentru buna desfăşurare a activităţii în domeniul respectiv.
Guvernul mai poate da şi ordonanţe de urgenţă în regim de urgenţă având în vedere anumite situaţii excepţionale, care necesită acţiunea imediată. Lege de abilitare = lege prin care Guvernul obţine de la Parlament permisiunea de a da legi (ordonanţe);
Intră în vigoare = începe să se aplice în mod oficial, deci trebuie respectată de toţi cetăţenii.
 
Test recapitulativ:
 
1. Care sunt cele trei puteri în stat?
2. Care este rolul şi din cine este format Parlamentul României?
3. Ce atribuţii are Preşedintele României şi care este mandatul lui?
4. Din cine este format Guvernul României şi pe ce perioadă este ales?
5. În caz de vacanţă a funcţiei prezidenţiale cine asigură interimatul?
6. Cum se numesc actele Guvernului?
7. Ce acte emite Preşedintele României?
8. Cum este ales Preşedintele României? Dar Parlamentul?
9.  Care este rolul Primului-Ministru?
10. Care este rolul Preşedintelui României? 
 
 
 
 
Administraţia Publică
 
 
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ DE SPECIALITATE 
 
 
ARTICOLUL 116  - Structura 
 (1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului. 
 (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Ministerele se află în subordinea Guvernului. Ministerele pot avea, la rândul lor, diferite organe subordonate (cum ar Direcţia Cetăţenie, care este subordonată Ministerului Justiţiei). În subordinea Guvernului = sunt conduse de Guvern;
Organe de specialitate = comisii, direcţii, departamente.
 
ARTICOLUL 117 - Înfiinţarea 
(1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii. 
(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă. 
(3) Autorităţi administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Ministerele au şi ele în subordine diferite organe (comisii, secretariate de stat etc.) pe care le înfiinţează cu avizul Curţii de Conturi. Cu avizul = cu aprobarea.
 
ARTICOLUL 118 - Forţele armate 
 (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii. 
   (2) Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică. 
   (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi celorlalte componente ale forţelor armate stabilite potrivit legii. 
   (4) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă. 
   (5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Armata este în slujba poporului, adica apără poporul, economia şi teritoriul ţării. Cadre militare = persoane cu funcţii militare.
 
ARTICOLUL 119 - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Activitatea armatei este coordonată de Consiuliul Suprem de Apărare a Tării. Armata va acţiona numai dacă primeşte acordul Consiliului . Alianţă militară = înţelegere, acord militar între state
 
 
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ 
 
ARTICOLUL 120 - Principii de bază 
  (1) Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. 
   (2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu serviciile publice deconcentrate, în condiţiile prevăzute de legea organică. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Consiliile locale şi primarii se află în raporturi de egalitate. Descentralizare = a acorda mai multă autoritate organelor locale; a spori puterea de decizie a autorităţilor din teritoriu.
 
ARTICOLUL 121 - Autorităţi comunale şi orăşeneşti 
   (1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii. 
   (2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. 
   (3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Consiliile locale şi primăriile administrează comunele şi oraşele. Acestea funcţioanează autonom în rezolvarea treburilor publice. Subdiviziuni = subîmpărțire. 
 
ARTICOLUL 122 - Consiliul judeţean 
 (1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. 
   (2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii. 
 
Ce spune articolul:
Consiliul judeţean coordonează activitatea consiliilor locale (din comune şi oraşe).
 
ARTICOLUL 123 - Prefectul 
 (1) Guvernul numeşte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. 
 (2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale. 
 (3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică. 
 (4) Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii acestora, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare. 
 (5) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu. El pune în practică programele ministerelor. 
Prefectul nu este şeful consilierilor sau al primarilor.  El este numit de Guvern, nu ales. Instanţă de contencios administrativ = un tribunal sau o secţie a tribunalului în care se judecă instituţii sau reprezentanţi ai administratiei publice, pe probleme de serviciu.
 
 
REZUMATUL CAPITOLULUI
 
Administraţia publică centrală, care îşi realizează activitatea la nivel naţional, este alcătuită din ministere, forţele armate şi Consiliul Suprem de Apărare
Administraţia publică locală cuprinde consilii locale şi primari, consilii judeţene, prefecţi.
 
 
 
Autoritatea judecătorească
 
 
INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI 
 
 
ARTICOLUL 124 - Înfăptuirea justiţiei 
 (1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. 
 (2) Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. 
 (3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Justiţia se face de către judecători, în cadrul instaţelor judecătoreşti. Imparţial = capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor.
 
ARTICOLUL 125 - Statutul judecătorilor 
   (1) Judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili, în condiţiile legii. 
   (2) Propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice. 
   (3) Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Un judecător nu poate fi transferat, concediat. 
Orice propunere de numire, promovare, concediere trebuie să fie realizată de către Consiliul Superior al Magistraturii. Judecătorul nu poate avea alte funcţii, în afara celei de profesor universitar. Inamovibil = care nu poate fi transferat, înlocuit sau destituit din funcţie, nu poate fi concediat;
Transferarea = mutarea;
Sancţionarea = pedepsirea.
 
ARTICOLUL 126 - Instanţele judecătoreşti 
   (1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 
   (2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. 
   (3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. 
   (4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică. 
   (5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. 
   (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
La actul de justiţie pot participa şi specialişti în alte domenii. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa cea mai mare din stat. Este singura instanţă care poate interpreta legea.
Judecata nu poate avea loc în altă parte decât în instanţă. Procedura de judecată =  paşii pe care îi urmează orice proces, în vederea judecării;
Magistratură = domeniul justiţiei, drept.
 
ARTICOLUL 127 - Caracterul public al dezbaterilor 
Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. 
 
ARTICOLUL 128 - Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie 
   (1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. 
   (2) Cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii organice. 
   (3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna administrare a justiţiei şi să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaţi. 
   (4) Cetăţenii străini şi apatrizii care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Deşi judecata are loc în limba română, persoanele ce au o altă limba maternă, au dreptul la un interpret, pentru ca să poată vorbi în instanţă. Limba maternă = limbă pe care o învaţă cineva din copilărie, de la părinți; limbă natală. 
 
ARTICOLUL 129 - Folosirea căilor de atac 
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Atât persoanele particulare, cât şi Ministerul Public (procurorii) pot să nu fie de acord cu o sentinţă, şi pot s-o conteste (s-o atace) după încheierea procesului. Parţile interesate = cei implicaţi într-un proces;
Căi de atac = acţiuni în justiţie prin care se contestă o sentinţă dată în primă instanţă (căi de atac sunt apelul, recursul).
 
ARTICOLUL 130 - Poliţia instanţelor 
Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor. 
 
 
MINISTERUL PUBLIC
 
ARTICOLUL 131 - Rolul Ministerului Public 
  (1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. 
 (2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii. 
 (3) Parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Ministerul Public funcţionează prin procurori, care participă la procesele penale ca şi avocaţii. Procurorii apără interesele societăţii, în timp ce avocaţii apără interesele clienţilor lor. Parchet = instituţie judiciară care funcţionează pe lângă unele instanţe judecătoreşti, cu atribuţia de a exercita acţiunea penală şi de a susţine acuzarea la judecarea proceselor penale.
 
ARTICOLUL 132 - Statutul procurorilor 
   (1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. 
   (2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. 
 
Ce spune articolul:
Ca şi judecătorii, procurorii sunt magistraţi. Ei trebuie să fie imparţiali şi nu au voie să aibă alte funcţii în afară de cea de profesor universitar.
 
 
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII 
 
 
ARTICOLUL 133 - Rolul şi structura 
  (1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. 
   (2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: 
   a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori; 
   b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen; 
   c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 
  (3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a). 
  (4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani. 
  (5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret. 
  (6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă. 
  (7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2). 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Consiliul Superior al Magistraturii este autoritatea supremă care garantează independenţa justiţiei. Din acest Consiliu fac parte si judecători, procurori, ministrul justitiei şi alţi specialişti în domeniul dreptului. Membrii au mandat de şase ani, doar preşedintele este ales numai pe un an. Lucrări în plen = şedinţe cu absolut toţi membrii.
 
ARTICOLUL 134 - Atribuţii 
   (1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. 
   (2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot. 
   (3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 
   (4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei. 
 
 
Economia şi finanţele publice
 
 
ARTICOLUL 135 - Economia 
   (1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 
   (2) Statul trebuie să asigure: 
   a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; 
   b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; 
   c) stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor; 
   d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; 
   e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; 
   f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii; 
   g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
România are o economie de piaţă, bazată pe întâlnirea dintre cerere şi ofertă. Acest lucru înseamnă că toţi oamenii au dreptul să facă afaceri pentru a obţine profit , iar statul trebuie să urmărească viaţa economică a ţării pentru ca să se respecte regulile economiei de piaţă: concurenţă loială, protejarea drepturilor de autor, stimularea cercetării, protejarea mediului, creşterea calităţii vieţii. Valorificare = obţinerea unor rezultate bune;
Cercetare = activitate prin care oamenii de ştiinţă descoperă lucruri importante (medicină, fizică, industrie etc.);
Refacere = după ce a fost distrus sau afectat, mediul trebuie refăcut (pentru a fi din nou sănătos);
Creşterea calităţii vieţii = creşterea condiţiilor de trai, a standardelor.
 
ARTICOLUL 136 - Proprietatea 
   (1) Proprietatea este publică sau privată. 
   (2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. 
   (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. 
   (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. 
   (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
În România există proprietate privată (a unei persoane, a unei societăţi comerciale, a unei organizaţii), şi proprietate de stat (anumite fabrici, parcuri, teatre, şcoli, păduri).
Proprietatea publică nu poate fi vândută!
Proprietatea în general este protejată – nimeni nu poate să ia ce aparţine altcuiva.
Toate bogăţiile subsolului, litoralul şi marea, precum şi spaţiul aerian, nu pot fi decât în proprietatea statului! Inalienabil = care nu poate fi înstrăinat (dat, vândut etc.);
Inviolabil = care nu poate fi atacat (furat, distrus, încălcat etc.).
Bogăţii ale subsolului = resurse naturale precum petrolul sau gazele naturale
 
ARTICOLUL 137 - Sistemul financiar 
   (1) Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. 
   (2) Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene. 
 
De reţinut: Vocabular:
Moneda naţională este leul. Un leu este format din 100 de bani. Întrebuinţarea = folosirea.
 
ARTICOLUL 138 - Bugetul public naţional 
   (1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. 
   (2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. 
   (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. 
   (4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii. 
   (5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare. 
 
ARTICOLUL 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii 
   (1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. 
   (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii. 
   (3) Sumele reprezentând contribuţiile la constituirea unor fonduri se folosesc, în condiţiile legii, numai potrivit destinaţiei acestora. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Toate taxele şi impozitele pe care le plătim merg la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale pentru a se putea acorda pensiile, ajutorul social, ajutorul de şomaj etc. Venituri = Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deţinută, într-o perioadă de timp, câştig, beneficiu.
 
ARTICOLUL 140 - Curtea de Conturi 
   (1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate. 
   (2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate. 
   (3) La cererea Camerei Deputaţilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate. 
   (4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Membrii Curţii de Conturi sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe toată durata acestuia. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători. 
   (5) Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii de conturi numiţi de Parlament, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii. 
   (6) Revocarea membrilor Curţii de Conturi se face de către Parlament, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. 
 
Ce spune articolul: Vocabular:
Curtea de Conturi este organismul prin care Parlamentul poate controla modul în care Guvernul administrează  bugetul de stat. Gestionare = administrare;
Exerciţiu bugetar expirat = ce s-a cheltuit din buget în anul care s-a încheiat.
 
ARTICOLUL 141 - Consiliul Economic şi Social 
Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare. 
 
REZUMATUL CAPITOLULUI
 
 România are o economie de piaţă.
 Proprietatea publică este garantată, iar proprietatea privată este inviolabilă.
 Moneda naţională este leul.
 Bugetul public naţional: cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, oraşelor si judeţelor.
 Impozite, taxe şi alte contribuţii: se stabilesc numai prin lege.
 Curtea de Conturi: membrii săi sunt numiţi de parlament şi controlează modul de gestionare a resurselor publice, inclusiv (şi mai ales!) bugetul; membrii săi nu pot ocupa alte funcţii (la fel ca judecătorii).
 Consiliul economic şi social: este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului in domenii de specialitate.
 
 
Curtea Constituţională
 
 
ARTICOLUL 142 – Structura:
1. Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.
2. Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. 
3. Trei judecători sunt numiţi de Camera deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
4. Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioada de 3 ani. 
5. Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
 
ARTICOLUL 143 – Condiţii pentru numire:
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior. 
 
ARTICOLUL 144 – Incompatibilităţi:
Funcţia de judecător al Curţii Consituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior.
 
ARTICOLUL 145 – Independenţa şi inamovibilitatea
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului şi inamovibili pe durata acestuia.
 
ARTICOLUL 146 – Atribuţii:
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) Se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.
b) Se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
c) Se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
d) Hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului.
e) Soluţionează conflicte juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia din preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau  a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
f) Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
g) Constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.
h) Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
i) Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia.
j) Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
k) Hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
l) Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
 
ARTICOLUL 147 – Deciziile Curţii Constituţionale:
1. Dispoziţiile din legile si ordonanţele legii în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de accord prevederile neconstituţionale cu prevederile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt  suspendate de drept.
2. În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.
3. În cazul în care neconstituţionalitatea tratatului sau acordului internaţional a fost constatată potrivit articolului 146 litera b), acesta nu poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Tratatul sau acordul internaţional constatat ca fiind neconstituţional nu poate fi ratificat.
4. Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
 
Ce spune capitolul: Vocabular:
Curtea Constituţională are rolul de a asigura supremaţia, importanţa Constituţiei faţă de celelalte legi. Constituţia este legea fundamentală în stat, iar celelalte acte normative trebuie să respecte prevederile acesteia.
Curtea Constituţională este formată din 9 judecători, dintre care 3 judecători sunt numiţi de Senat, 3 de Camera Deputaţilor şi 3 de Preşedintele statului.
Curtea Constituţională este condusă de un preşedinte, ales pentru o perioadă de 3 ani din rândul membrilor săi judecători. 
Pentru a deveni judecător la Curtea Constituţională, un magistrat trebuie să îndeplinească anumite condiţii ce ţin de experienţă şi pregătire profesională.
Pe toată durata mandatului (9 ani) judecătorii sunt independenţi şi nu pot fi transferaţi, înlocuiţi sau concediaţi din funcţie. Astfel, ei vor rămâne obiectivi în realizarea atribuţiilor de serviciu şi nu vor putea fi influenţaţi de alte autorităţi. 
O persoană care deţine funcţia de judecător al Curţii Constituţionale nu poate avea nici o altă activitate sau funcţie, în domeniul particular sau de stat. Judecătorii Curţii pot fi totuşi profesori în învăţământul superior. 
Printre atribuţiile Curţii putem reţine: verificarea (controlul) constituţionalităţii legilor; verificarea constituţionalităţii tratatelor internaţionale la care participă şi România; verificarea respectării procedurii electorale pentru alegerea Preşedintelui şi validarea (declararea ca fiind corecte) alegerilor, verificarea procedurii de desfăşurare corectă a referendumului şi confirmarea rezultatelor etc. 
Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial. Garantul = cel care asigură, garantează;
Se compune =  este formată;
Mandatul nu poate fi înnoit = nu se poate obţine un nou mandat, atunci când primul ajunge la final;
Se înnoieşte = se schimbă
Vechime în activitatea juridică = experienţă de muncă în domeniul juridic;
Inamovibili = nu pot fi transferaţi sau destituiţi;
Independent = liber; care nu depinde de altcineva;
Funcţie incompatibilă = funcţie care nu poate fi îndeplinită în acelaşi timp cu o altă funcţie sau activitate;
Constituţionalitate  = caracteristică a unei legi de a fi conformă cu Constituţia.
 
 
 
Test recapitulativ:
 
1. Din cine este formată administraţia publică centrală? Dar cea locală?
2. Care este rolul prefectului unui judeţ? Cum a fost ales el? (este numit, nu ales!)
3. Cum este justiţia şi cum se înfăptuieşte ea în România?
4. Cum sunt judecătorii?
5. Care este rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie?
6. Care este rolul Ministerului Public?
7. Ce fel de economie are România?
8. De câte tipuri este proprietatea în România?
9. Care este principala atribuţie a Curţii de Conturi?
10. Care este rolul Curţii Constituţionale?
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

 

 

المزيد من: